vineri, 28 ianuarie 2011

7 Tipuri de Vampiri Sociali






Vampirii sociali sunt peste tot, uneori sunt deghizaţi chiar în prieteni. Ce fac vampirii de obicei ? Lasă fără energie şi fără sânge victimele. De obicei aceştia acţionează pentru a-şi transforma victimele tot în vampiri asemenea lor. Vampirii, aşa cum îi ştim din poveşti, din mituri sau din filme seamănă foarte mult cu vampirii sociali din zilele noastre, numai că cei din zilele noastre sunt cu mult mai mulţi şi acţionează mult mai rafinat. Dacă vampirii mitici sugeau sângele victimelor până când victimele rămâneau fără vlagă şi se transformau apoi în vampiri, vampirii moderni, vampirii de astăzi îşi secătuiesc victimele de energie. Energia este un dar preţios oferit omului. Energia ne ajută să acţionăm, să ne bucurăm, să muncim, să mergem, să avem rezultate, să iubim, să scriem, să învăţăm, să ne ajutăm semenii, să ne ajutăm pe noi, să zâmbim, etc. Energia ne dă ocazia să facem tot ce-i plăcut şi bine pentru noi şi semenii noştri.

Acest subiect nu este unul comod pentru că poate deja intuiţi ce sunt de fapt vampirii sociali şi poate cineva apropiat vouă sau chiar dumneavoastră aţi putea fi uneori, însă nu-i niciodată târziu să vă oferiţi ocazia de a deveni mai buni. Acest articol va fi însă util în primul rând oamenilor care vor să identifice vampirii sociali din jur şi să se ferească de ei. Mai departe voi face o descriere a acestora şi o clasificare pentru a fi mai eficienţi în lupta cu ei, urmând ca apoi să dau cateva indicaţii despre cum ne putem feri de aceştia.

1.Vampirul neputinţei

Acest vampir social suge energia celor din jur spunându-le că nu or să reuşească niciodată. Dacă întâlneşte un om care şi-a propus să realizeze ceva face tot posibilul pentru a-l seca de energie. Îi repetă la nesfârşit că nu va reuşi niciodată, că este prea greu, că este imposibil sau că este nerealist. Va încerca să-l convingă pe toate căile că trăieşte cu capul în nori, că nu este racordat la realitate. Asemenea vampirilor acesta încearcă să-şi convingă victima să devină una asemenea lui, adică o persoană lipsită de energie şi de încredere în forţele proprii. Vedem aşadar cât de rafinat acţionează acest vampir. Recunoaştem rapid acest vampir întrucât nu a realizat mai nimic niciodată şi ca urmare nu permite celor din jurul lor să realizeze ceva fie că este vorba de viaţa personală, fie că este vorba de viaţa profesională.

2. Vampirul invidei

Acest vampir îi atacă pe acei oameni care au deja realizări. El încearcă să-i convingă pe cei care au realizat ceva că este cu totul întâmplător, puteau să eşueze la fel de bine. El spune fie că au realizat pe căi necinstite fie că au avut un norc care nu va ţine mult. Aceşti vampiri invidiază oamenii care au un mic business sau unul mare, îi invidiază pe cei care au acumulat ceva material, ajungându-se până la invidii mai rafinate cum ar fi: invidiază familiile care sunt fericite, care au copii fericiţi. Aceşti vampiri sociali cufundaţi în nimicnicia lor invidiază tot ce este bun în lume. Asemenea vampirilor neputinţei nici ei nu reuşesc să aibă nimic bun în viaţă din simplul motiv că aceste gânduri negative nu vor atrage nimic bun în viaţa lor. Cu cât vor gândi mai murdar cu atât viaţa lor va fi mai murdara. Este o lege simplă care funcţionează în tot universul. Primeşti ceea ce oferi ! Ei vor oferi doar invidie şi gelozie, vor fi permanent nefericiţi şi au un scop precis în a ataca semenii şi prietenii lor care au succes şi sunt fericiţi. Ei încearcă să intre în viaţa lor să distrugă tot ce este bun, iar dacă nu reuşesc încearcă în cercul lor social să facă acest lucru. Izolat, aceştia au şi reusite, lucru care-i motivează să continue demersul lor absurd.

3. Vampirul greşelii

Acest vampir stă la pândă zile, luni, săptămâni în şir pândind greşeli. Pe acest vampir îl vom întâlni la tot pasul, la serviciu, în familii, în diferite cercuri sociale. Vei recunoaşte uşor acest vampir întrucât vei observa că este fericit când găseşte victime care au făcut greşeli. Atunci acţionează cu brutalitate având în acelaşi timp o licărire ciudată în priviri bucuros că în sfârşit ai greşit. Imediat ce identifică o greşeală ei sar asupra victimei secătuind-o de energie. Ei extrapolează greşeala reducând sensul vieţii persoanei în cauză la greşeala respectivă. Acest vampir are avantajul că poate identifica concret o problemă. Scopul acestui vampir este de a distruge încrederea în sine a persoanei şi de a arăta celor din jur acest caz. Cu cât va identifica mai multe victime cu atât se va hrăni mai mult şi va deveni mai puternic. Acesta suge energia victimelor mergând până la a distruge o cariera sau o viaţă personală. La fel ca şi ceilalti vampiri încearcă să câştige adepţi din rândul victimelor. De obicei pe aceşti vampiri îi vei recunoaşte uşor pentru că nu încearcă să facă nimic deosebit cu viaţa lor. Teama de a greşi este atât de mare pentru ei că vor accepta să facă numai acele lucruri care presupun un grad de risc foarte scăzut. Uneori aceşti vampiri merg până acolo şi creează un mediu în care victimele pot să greşească, într-un anumit fel de a spune, ei întind capcane.

4. Vampirul conflictelor

În acest caz avem de-a face cu un vampir rafinat. În forma lui cea mai simplă el intră în conflict cu diferiţi oameni secătuindu-i de energie. Forma periculoasă a acestor vampiri sociali este devastatoare când generează conflicte între oameni. El dezvoltă strategii prin care reuşeşte să pună două persoane în conflict sau două grupuri. Merge oarecum şi după principiul dezbină şi stăpâneşte. Pe parcurs va interveni discret în conflict, ajutând fiecare parte. Scopul lui nu este să câştige o anumită parte, ci să genereze acel conflict imens care va reuşi să devasteze ambele părţi. Uneori după ce a provocat conflictul încearcă să joace rolul salvatorului încercând să medieze conflictul între cele două părţi, când de fapt scopul lui real este să se asigure că acel conflict va continua până la final. Aceşti vampri vor deveni mai puternici pe măsură ce generează mai multe conflicte. Uneori generând un conflict urmăresc atingerea unui scop mai egoist pentru ei (acumulare materială, avansare în carieră, etc )

5. Vampirul binelui

Această specie de vampiri este destul de greu de identificat. Ei joacă rolul salvatorilor de obicei şi se deosebesc cu greu de salvatorii autentici. Aceşti vampiri simulează că doresc binele semenilor sau al societăţii când de fapt această atitudine o folosesc doar pentru a deschide uşi. Aceştia sunt un fel de diavoli care umblă cu icoane în mână. Aceşti vampiri sunt cei care lucrează cu o agendă ascunsă, au planuri bine puse la punct, efectele fiind cu atât mai devastatoare cu cât apar mai târziu. Aceşti vampiri nu au o inimă cu adevărat curată ei căutând victime inocente cu ajutorul cărora să-şi pună planul în aplicare. Când întâlneşti un salvator încearcă să gândeşti mai mult în perspectivă, să vezi care sunt consecinţele acţiunilor propuse peste un an sau mai mult, cere detalii şi cercetează aspecte în aparenţă neimportante. În plus, poţi verfica informaţiile prezentate de aceştia pentru a te asigura dacă ai de-a face cu un salvator autentic sau cu un vampir deghizat.

6. Vampirul aroganţei

Această specie de vampiri sociali se consideră atotştiutori. Ei minimizează orice efort, se consideră superiori şi au un sentiment plăcut când cei din jurul lor se simt trişti, neplăcuţi sau neputincioşi. Vampirul aroganţei pretinde că are toate răspunsurile din lume, singurele opinii adevărate fiind ale lui. El este centrul universului ! Îi lipseşte măsura, respectul şi bunul simţ. Seacă de energie pe cei din jurul lui prin atitudinea sa, prin minimizarea oricărui efort depus de cei din jur, nimic nefiindu-i pe plac. În esenţă acest vampir îţi ascunde slăbiciunile şi neputinţa.

7. Vampirul victimizării

Aceasta este o specie de vampiri rafinaţi. Ei caută atenţie permanent şi se victimizează. Ei vor să se înconjoare de salvatori, însa nu vor permite nimănui să-i salveze cu adevărat pentru că rolul de victimă este unul pe care-l vor juca toată viaţa în unele cazuri. Aceşti vampiri acuză societatea, acuză colegii sau partenerii de viaţă de situaţia în care se află. Aceştia se plâng în permanenţă dând vina pe soartă pentru situaţia în care se află. Dând vina pe soartă ei au scuza de a nu ieşi din această situaţie. Ei strâng continuu dovezi că sunt victime. Ei îşi sug de energie potenţialii salvatori, scopul lor fiind acela de a strânge adepţi. Vampirii victimizării nu se simt responsabili de situaţia în care se află şi asemenea vampirilor invidei vor încerca să distrugă armonia acolo unde o identifică. Ei joacă rolul de victimă nu doar în cercuri sociale, ei intervin chiar la serviciu sau în cupluri fericite. Sunt fericiţi dacă fac parte dintr-o dramă unde joacă rolul principal. La cel mai mic semn că pot fi salvaţi fug şi îşi caută alt salvator. Cerşesc o fericire şi o atenţie care nu folosesc la nimic, nici pentru ei nici pentru alţii, doar seacă de energie victimele. Aceşti vampiri sociali sunt deosebit de periculoşi întrucât apelează la ce-i mai bun în oameni şi anume dorinţa acestora de a ajuta. Aceste victime sunt fericite dacă găsesc foarte mulţi salvatori şi cu cât va avea mai mulţi cu atât va crede mai mult că este într-adevăr o victimă.

marți, 25 ianuarie 2011

Cine vrea sa vanda tezaurul Daciei.

Hotii de comori de la Sarmizegetusa Regia fura tezaure cu ajutorul unor harti realizate chiar de statul roman. In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de 200 de km patrati. Acest oras ingropat este predacic si, se pare, foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane pe care le-au strans intr-un dosar. Cu ajutorul acestor date cetatile de la Gradistea au putut fi incluse pe listele UNESCO in 1998. O copie a planurilor a ajuns si la cautatorii clandestini de comori, cu relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute. In acest moment ei duc o lupta incrancenata pentru scoaterea cetatilor dacice de pe listele patrimoniului mondial, pentru a putea fura in liniste. Scandalul bratarilor dacice in care sunt implicate nume de demnitari nu este intamplator. “Cineva incearca sa vanda Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie pentru ceea ce se intampla”, este de parere Alexandru Mironov.

UNESCO nu elimina ce a acceptat

Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de pe lista UNESCO, din cauza proastei administrari. Stirea a aparut in cursul lunii februarie a acestui an (2008), dar nu e prima amenintare de acest fel. In anul 2003, fostul secretar de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, spune ca acest lucru nu se poate intampla: “Odata intrat pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce inseamna nebunia asta?”. Explicatia acestei nebunii poate fi extrem de simpla. Cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor dacice din circuitul mondial de valori. In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fi scoase de pe lista UNESCO, coincide cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman le-a recuperat si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia. In total 15 bratari dacice de aur.

Orasul subteran

Despre ce este vorba? Intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro – civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de km patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea. Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori etc.

Planurile au ajuns pe mana hotilor

Dosarul cu planurile siturilor arhaice nedecopertate a fost multiplicat in patru exemplare ce au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO.

Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si realizare a unui centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Altfel cum reusesc acestia sa caute, pe un teritoriu atat de mare si sa mearga la punct ochit, punct lovit?
Singurul impediment este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. “Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmizegetusa. Asta e singura explicatie”, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, comorilor de la Sarmizegetusa?

Mega-asezarea regilor

Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei intre raurile Sebes si Strei.

“La inceput ne-am pus intrebarea cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul din cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomerati urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu eu numesc modul fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortifical la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmizegetusa Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud – estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat fortificatiile de sus in jos”, ne-a spus Vasile Dragomir.

Zona Gradistei scanata de satelitii Rusiei. Prima faza a cercetarilor a demarat in 1993.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi, pe la inceputul anilor ’90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, MLPAT si Ministerul Culturii au format o comisie pentru aflarea adevarului. Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi.
Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, generalul de divizie in retragere Vasile Dragomir, cauta zonele de relief transformate pentru utilitati militare. Al doilea, instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata. Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori.

Tunelele de la Vartoape

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru km patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa. Conform studiului intocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmizegetusa Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci.

Conducte subterane de apa

Arheologii din zona sunt mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai laconici pana la inceperea sapaturilor arhelogice propriu-zise. “Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri de dimensiuni modeste. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice”, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat si atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterana aveau, din loc in loc, chiar decantoare.
Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca acesta asezare, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada de clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Sursa: 2012en.ro

Un film documentar pe care trebuie sa il vezi despre Dacia, Sarmisegetuza




miercuri, 19 ianuarie 2011

Pietrele au viata

Pietrele traiesc, respira, au batai regulate de inima, "germineaza", cresc si imbatranesc, se misca! Fac tot ceea ce este specific organismelor vii, numai ca intr-un ritm extrem de lent. Dar ultima noutate legata de ele e de-a dreptul uluitoare: pietrele se si inmultesc. Atentie, deci, cum va purtati de acum inainte, cand va iese in drum o piatra.
Batai de inima, respiratii si pasi
Cei care au evidentiat faptul ca pietrele se comporta ca niste organisme vii au fost geologii francezi Arnold Rheshar si Pierre Escollet. Dupa studierea mai multor tipuri de roci, colectionate din diverse parti ale lumii, au ajuns la aceasta uimitoare constatare: anume, ca pietrele sunt vii! Foarte multi colegi geologi nu au fost de acord cu studiile lor, considerandu-le empirice. Dar Rheshar si Escollet nu s-au abatut de la convingerea lor. Pietrele au o structura schimbatoare de-a lungul timpului, ceea ce este rezultatul unei "uzuri" interne, de natura energetica, si care este legata de calitatea solului si eroziunea apelor. Cei doi geologi francezi considera ca pietrele obisnuite respira o data la trei zile, iar altele, in functie de natura lor, au nevoie de pana la doua saptamani ca sa respire o data. "Respiratia" a fost corelata cu schimbarea nuantei de culoare a pietrelor, indicand acelasi tip de "activitate", anume oxigenarea. "Bataile de inima" care se produc o data la trei zile, conform celor doi geologi, sunt puse in evidenta de reteaua de vinisoare, uneori aproape invizibile, din cauza ca sunt de aceeasi culoare cu structura pietrei. Aceste vinisoare se "invioreaza" o data la trei zile, ca si cand ar fi pompata prin ele un tip de substanta energetica necunoscuta inca. In plus, faptul ca pietrele se misca, isi fac loc pentru a ajunge intr-un habitat care le prieste a fost demonstrat de cei doi francezi cu imagini care au evidentiat ca, fara nici un fel de interventie externa, o piatra s-a mutat cu 2,5 centimetri, in doua saptamani. "Intregul proces prin care pietrele isi fac drum spre suprafata pamantului demonstreaza ca acestea au un ciclu de viata bine definit", este de parere Pierre Escollet. "Pietrele nu stau in interiorul pamantului, in intuneric, mai mult decat este necesar pentru "germinare". Odata iesite la lumina, isi cauta habitatul in care sa traiasca si sa respire aer curat".
Cum sa cresti o piatra.
Filosofiile si religiile din antichitate admiteau ca pietrele au o energie anume, care interfereaza cu energia umana. Samanii le foloseau ca pietre de descantec, divinatorii, pentru proprietatile lor terapeutice si pentru a insoti sufletele in calatoria spre celalalt taram. In Nepal, hindusii vand pietre vii, care confera puteri si energie celor care le poarta Calugarii budisti se trezeau la patru dimineata, ora cand plamanii functioneaza optim. Exercitiile de respiratie se faceau intotdeauna in mijlocul naturii, langa formatiuni stancoase, iar margelele din diverse tipuri de pietre erau nelipsite, prinse in siraguri care se infasurau pe incheieturile mainilor sau se purtau la gat. Pietrele de ametist ajutau la calmarea respiratiei, facand-o mai profunda. Agatele ajutau la integrarea ritmului uman in cel al naturii, iar fluoritele reparau orice dezordine energetica. Cristalele de stanca erau indispensabile pentru perceperea corecta a ritmurilor naturii si pentru a ajuta organismul uman sa rezoneze cu acestea. In artele martiale de origine asiatica se recomanda adesea, pentru protectie energetica, cresterea unei pietre. Acest lucru presupune ca omul sa gaseasca o piatra de dimensiuni rezonabile cu care sa rezoneze, si care sa poata fi tinuta in buzunar. De cand o culege de pe jos, pentru ca piatra in cauza ii "spune" ceva, pana o determina sa-i asigure protectie, trebuie sa-i vorbeasca, s-o mangaie usor in palma, sa stabileasca un contact subtil. Apoi, este suficient sa-i spuna in gand sa ridice un zid intre el si o persoana care are ganduri negative la adresa lui, si pietricica se "multiplica" si se transforma in scut impotriva energiilor negative. Luptatorii de arte martiale sunt capabili si de alte performante la nivel spiritual, legat de aceste "pietre de suflet", dar totul pleaca de la convingerea ca pietrele sunt vii!
"Pietrele de conjuratie" ale lui Paracelsus
Nu sunt simple povesti! Vestitul medic alchimist Paracelsus sustinea in secolul XV ca bilele de cristal, pe care le numea "pietre de conjuratie", ajuta la observarea corecta a tot ce te inconjoara si te face sa intelegi natura oricarui fenomen. El este cel care a revolutionat stiinta medicala a vremii sale, indemnand la extragerea medicamentelor pe cale alchimica, considerand bolile ca rezultat al unor factori externi, si nu doar o disfunctie umorala, cum era la moda. Paracelsus a scris si un tratat despre cum sa invoci cristalele ca sa se poata vedea in ele acel univers de cunostinte, "cum numai in batranele pietre gasesti"! "Pietrele stiu totul, de cand s-a format Pamantul si cerurile", scria Paracelsus. "Nu exista secret care sa le fi ramas necunoscut. In ele se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului, iar memoria lor e nesfarsita". Numai ca ele nu-si deschid inepuizabila sursa de cunoastere decat persoanelor curate la suflet, care le "simt"!
Inima vie a trovantilor
Trovantii chiar au fost denumiti de oamenii din popor "pietre vii", datorita unor proprietati vizibile, care aproape ii situeaza intr-un alt "regn". Conform geologilor "clasici", trovantii sunt niste conglomerate, formate in terenurile nisipoase si in cele ce prezinta stratificatii de gresie bogate in carbonat de calciu. Acestia "cresc" prin depunere constanta cam 4-5 centimetri in 1.200 de ani. Cu formele lor ciudate, nodulare, sferoidale, elipsoidale, cilindrice sau dendritice, putand cantari de la cateva grame, la cateva tone, nu au putut fi niciodata explicate indeajuns de geologi. Cuvantul "concretiune" vine din latina, combinand "con" (impreuna) si "crescere" (crestere). Aceasta inseamna, in viziunea geologilor, adaugare sedimentara, strat dupa strat, si nu presupune un fenomen de natura vitala. Insa geologii admit ca exista un "sambure" de materie organica de la care porneste cresterea sedimentara, imbracandu-l si adesea copiindu-i forma. Este de notorietate faptul ca aceste concretiuni grezoase contin o bogatie de informatii despre organismele vii continute in miez. Aceasta predilectie pentru a "imita" organismele vii este considerata o "curiozitate geologica". Multa vreme, "pietrele vii" au fost considerate fosile de plante sau de animale si sunt foarte cautate de paleontologi pentru colectiile de fosile continute in miezul lor.
Stane de piatra
Concretiuni grezoase sunt intalnite pe toate continentele. In Egipt, Formatiunea Qasr El Sagha din Oaza Faiyum prezinta cei mai mari trovanti din lume, cu inaltimi de pana la 9 metri, cu o vechime de 45 de milioane de ani. Aici a fost gasit cel mai mare depozit de fosile, dintre care sarpele Gigantophis, datand din Eocen, masoara 9 metri in lungime! Faiyum era locul preferat de faraoni pentru vanatoare, unde vitejia si tehnicile de lupta le erau puse la incercare de tot felul de animale ce multa vreme au fost considerate "laudarosenii regesti". Insa trovantii de la Qasr El Sagha au demonstrat ca aceste animale chiar au existat! Vreme de peste 150 de ani, paleontologi din toata lumea au strans un material tulburator: Paleomastodontul - cel mai vechi elefant cunoscut, balena gigantica Zeuglodon Osiris (de pe vremea Marii Tethys), testoasele uriase Testudo Ammon, Podocnemis si Stereogenys, fosile de pasari preistorice etc. Este foarte posibil ca specii ce derivau dintr-o fauna colosala sa fi existat pe vremea marilor faraoni. Trovanti se gasesc si in Mexic, Argentina, Peru, Australia, China, Rusia, Kazahstan. In SUA, cei mai renumiti sunt cei din Colorado, Wyoming, California, Arkansas, Montana. In Europa, sunt gasiti in Spania, Franta, Anglia, Cehia si Romania. Unele dintre cele mai neobisnuite "comori" cimentate in miezurile unor concretiuni grezoase au fost gasite pe coastele engleze. Acestea contineau bombe, grenade si alte munitii din al Doilea Razboi Mondial! Deci, "imitarea" pietrei nu se margineste la organismele vii. Se pare ca orice forma poate "inspira" nisipul bogat in carbonat de calciu! Nimeni nu a ajuns la miezul trovantilor uriasi, de trei metri in diametru, din Rezervatia naturala Theodore Roosevelt, North Dakota. Dar se poate presupune ca acestia ascund animale preistorice pietrificate. Si iata cum transformarea in stane de piatra nu mai este doar o actiune de basm.
"Capitanul uriasilor" din Noua Zeelanda
Pe coasta Otago a Noii Zeelande se gaseste o formatiune de trovanti asemanatoare unor uriase carapace de broaste testoase, care ajung pana la trei metri in diametru, fiind protejate intr-o rezervatie stiintifica.
Pietre Moeraki - Noua Zeelanda
Legendele populatiei indigene maori vorbesc de timpuri legendare, cand pe tarmuri au esuat uriasi, in canoele lor gigantice, Arai-te-uru. Un promontoriu din apropierea "testoaselor", Moeraki Boulders, ar fi insusi capitanul uriasilor, care si-a aflat nemurirea in vesnicia "pietrelor vii". Mai "prozaici", geologii sustin ca formatiunile neo-zeelandeze sunt concretiuni de tip septarian, adica formate din suprafete ce prezinta crapaturi, linii frante! Procesul de formare a acestora ramane un mister din punct de vedere geologic. Se presupune ca s-au format in jurul unor solutii apoase, curgatoare. Marginile crapaturilor contin siderite si pirite, dand un aspect de vinisoare stralucitoare, colorate de regula in rosu si galben auriu. Aceste "vene" dau si mai mult impresia unor organisme vii, bine "irigate" energetic. Triburile maori le divinizeaza si spun ca "pietrele uriasilor" se transforma, in timp, in fapturile vii care au fost odata, si pleaca, ramanand pe tarmuri doar ceea ce a fost mancarea uriasilor (dovleci, alune, oase de pesti giganti, carapacele broastelor testoase etc). De cand exista rezervatia stiintifica, nu s-a observat o asemenea "migratie", dar fotografii din trecut arata ca erau mult mai multe "pietre vii". Cine ar fi putut muta uriasele stane, cantarind cateva tone? Ar fi fost necesara o munca imensa, care n-ar fi scapat neobservata de catre maori.
Jurassic Park in Wessex
Cele mai renumite formatiuni de tip septarian, desi mult mai mici decat cele din Noua Zeelanda, se numesc "Kimmeridge Clay" si se gasesc pe coasta engleza Wessex. Acolo se regaseste un adevarat "parc" de fosile marine, testoase, crocodili, sauropozi, plesiosauri, ihtiozauri si numeroase specii nevertebrate, pietrificate in concretiuni de tip septarian. Peste tot unde se gasesc aceste formatiuni misterioase, oamenii le-au atribuit tot felul de puteri magice. De cele mai multe ori, sunt socotite calauze spre eternitate, cele mici fiind asezate la capataiele mortilor. Acest obicei se gaseste si la romani, in special in Ardeal, "pietre vii" fiind descoperite chiar si in mormintele din neolitic. Peste tot in lume, trovantii si alte tipuri de formatiuni grezoase sunt incluse pe lista obiectivelor turistice si sunt protejate in rezervatii stiintifice. Peste tot, numai in Romania, nu!
"Pruncii" trovantilor din Costesti
In Romania, trovantii pot fi vazuti in judetul Valcea, pe Dealul Feleacului, langa Cluj, in Muntii Buzaului, langa Sibiu, in Casolt si in Hunedoara. Si lista nu se incheie aici, dar in lipsa unor cercetari in domeniu, numai accidental pot fi semnalati. In Valcea, exista totusi un Muzeu al Trovantilor in aer liber, in comuna Costesti, de unde cei interesati se pot aproviziona in voie. Misticul artist Constantin Brancusi, nascut la Hobita, la mica distanta de Costesti, s-a inspirat din formele stilizate ale trovantilor in opera sa (Muza Dormind, Pasarea Maiastra, Coloana Infinitului, Sarutul). Dar nu numai el! Poetul Ion Gheorghe si regretatul arheolog Dinu V. Rosetti considerau ca o parte din concretiunile grezoase sunt, de fapt, artefacte lucrate de om in pasta litica, inspirate dupa cele ce "cresc" in natura. Tot de la acestea, omul, incepand cu cel primitiv, si-ar fi creat o intreaga mitologie, un fond inepuizabil de basme cu Feti Frumosi, Ilene Cosanzene, zmei, balauri, mume ale padurilor. Localnicii ii numesc "balatruci", un cuvant stravechi al arienilor, care s-ar traduce prin "rasucirile lui Baal", candva un zeu solar. Poetul Ion Gheorghe a luptat cu "morile de vant" ca aceste minuni de "pietre vii" sa fie incluse in patrimoniul national. Cu trovantii din Costesti, chiar pare a se intampla o minune. Acestia prezinta niste particularitati foarte interesante: cei foarte mici sunt sfaramiciosi si au niste excrescente ce sugereaza radacini! In urma ploilor, suprafata celor mari se "basica" si apoi "puiaza". Adica, se formeaza niste pui de trovanti care imita perfect "parintii" pe care cresc. Impresia generala este ca "pietrele vii" se inmultesc, continand in structura lor ceva asemanator semintelor. Fenomenul nu este explicabil, daca trovantii continua sa fie considerati "simple" pietre. O noua ipoteza nu a intarziat: trovantii ar putea fi o misterioasa forma de trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Iar ipoteza ca s-ar fi format in Miocenul Superior nu explica deloc de ce pe trupul batranelor pietroaie apar "prunci". Daca acestia sunt desprinsi si sectionati, se observa inele colorate specifice trunchiurilor de copaci.
"Afinele" de pe Luna si Marte
Concretiuni grezoase au fost observate si in solurile lunar si martian. Pe Marte, ele au fost fotografiate "in situ", de robotul martian Opportunity, in zona Meridiani Planum. Numite "Afinele", datorita formei si culorii, nu se stie ce anume contin in miez si ce anume a determinat "cresterea prin imitare". "Doar forma nu ne permite sa facem supozitii", a declarat dr. Hap McSween, de la Universitatea din Tennessee, care face parte din echipa de oameni de stiinta care analizeaza informatiile trimise de Opportunity. Sferule de 100 micrometri, pana la 250 de micrometri au fost colectate si de pe Luna, in cadrul Misiunii Apollo 12, din Bazinul Procellarum, si in cadrul Misiunii Apollo 14, in Marea Imbrium. Si aceste "afine" erau dispuse ca in "tufele" terestre, dar unii oameni de stiinta considera ca sunt improscate in urma unei eruptii vulcanice sau a impactului cu un meteorit. Ceea ce nu explica de ce sunt atat de putine, daca procesul de formare a fost de o asemenea anvergura! Insa Steve Squyres, cercetator care analizeaza probele colectate de robotii martieni, considera ca atat "afinele" de pe Marte, cat si cele de pe Luna, sunt concretiuni formate din minerale sapate de apa in rocile martiene si lunare. "Ciudat de adevarat!", spunea el intr-o conferinta de presa. "Dar sferulele au fost gasite si adanc ingropate in solul martian. Ele au "crescut" in locurile respective din ceva sedimentar." Acel "ceva" a existat si in Navajo, Utah. "Afinele" Moqui Marbles de aici au aceeasi compozitie ca si cele de pe Marte. Ceea ce demonstreaza inca o data ca Paracelsus avea dreptate cand spunea ca "in pietre se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului". Iar "pietrele vii", care cresc in jurul organismelor vii, copiindu-le forma, poate ca ajung intr-un tarziu sa "sara" dintr-un regn in altul si sa repopuleze Pamantul si alte planete, cu formele dintru inceputuri, pastrate ca niste tipare inestimabile, in inima trovantilor. (Forma "pietrelor vii" a inspirat si designerii de accesorii pentru locuinte. Frantuzoaica Stephanie Marin este recunoscuta la nivel international pentru "trovantii" ei de casa si gradina, confectionati din fibre polisiliconice hipoalergenice. Pernele si sofalele ei "cresc" in jurul unui miez de spuma Bultex. Specialistii le recomanda pentru incredibilul efect reconfortant.)

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Filmul Padre Pio tradus in romana

partea 1: http://www.divshare.com/download/12731728-fea
partea 2: http://www.divshare.com/download/12731904-cf4
patea 3: http://www.divshare.com/download/12732008-2ff

Poarta zeilor descoperită în Peru


Legendele indienilor Inca spun că poarta zeilor se va redeschide cândva, mult mai mare decât este acum, şi va permite zeilor să se reîntoarcă în navele lor solare...

În septembrie 1996, o misteriosă poartă uriaşă a fost descoperită în regiunea montană Hayu Marca din partea de sud a statului Peru. Hayu Marca, aflată la 35 de kilometri de oraşul Puno, este cunoscută de localnici sub denumirea de „Oraşul zeilor” şi nu a fost complet explorat din cauza terenului montan accidentat. Deşi nu s-a descoperit vreun oraş în acea zonă, multe formaţiuni stâncoase seamănă cu clădiri şi cu structuri artificiale. „Puerta de Hayu Marca” (Poarta Zeilor sau spiritelor) se pare că a fost săpată în stâncă în trecutul îndepărtat, şi măsoară exact 7 m înălţime şi 7 m lăţime. În partea de jos, la bază, are o nişă mai mică, înaltă de 2 m. Jose Luis Delgado Mamani, un ghid montan peruan, a găsit această poartă pe când străbătea înălţimile subalpine din zonă, pentru a se familiariza cu terenul.
Când am văzut poarta pentru prima dată, aproape am trecut prin ea…”, relatează Mamani într-un interviu acordat presei locale. „Visasem o asemenea construcţie de mai mulţi ani, dar în vis calea către poartă era străjuită de statui din marmură roz, aliniate de o parte şi de alta a drumului. În vis, am văzut de asemenea că uşa mai mică era deschisă şi se revărsa din ea o lumină strălucitoare de culoare albastru-deschis, venind dintr-un tunel. Am povestit familiei de multe ori aceste vise, iar atunci când m-am aflat faţă în faţă cu poarta, a fost ca o revelaţie divină…”

Legendele indienilor Inca

După descoperirea porţii, Mamani a contactat autorităţile arheologice din Puno, La Pay şi Lima, şi în scurt timp zona a fost asaltată de arheologi şi istorici specialişti în civilizaţia incaşă. S-a descoperit că indienii nativi din zonă aveau o legendă despre „Poarta către Ţara Zeilor”. Şi în acea legendă se spunea că în vremuri din trecutul îndepărtat marii eroi s-au alăturat zeilor trecând printr-o poartă către o nouă viaţă glorioasă, nemuritoare. Se mai spune că aceşti oameni s-au întors pe aceeaşi poartă de câteva ori împreună cu zeii, pentru a vizita întregul imperiu. O altă legendă povesteşte despre sosirea spaniolilor în Peru, care au jefuit triburile Inca, furându-le aurul şi pietrele preţioase. Se spune că atunci, un preot incaş de la templul celor 7 raze, pe numele său Aramu Maru, a fugit cu un disc sacru de aur cunoscut drept „Cheia zeilor celor 7 raze” şi s-a ascuns în munţii din regiunea Hayu Marca. În cele din urmă el a ajuns la poarta care era vegheată de preoţii şamani. Le-a arătat acestora cheia zeilor şi aceştia au realizat un ritual de magie prin care, cu ajutorul discului de aur poarta s-a deschis şi o lumină albastră a emanat din tunelul interior al acesteia. Preotul Aramu Maru le-a dat discul de aur şamanilor şi apoi a trecut prin poartă, dispărând pentru totdeauna. Arheologii au observat o mică depresiune circulară de mărimea unei palme pe partea dreaptă a intrării şi au presupus că acesta ar corespunde locului unde era plasat discul de aur.

Cei care au atins poarta au avut percepţii neobişnuite

Unii oameni care au atins această poartă susţin că au simţit un curent energetic foarte puternic şi că au experimentat „viziunea stelelor, coloane de foc” şi au auzit „sunetele unei muzici ritmate neobişnuite”. Alţii spun că au perceput tunele în interiorul structurii, cu toate că nimeni nu a găsit o modalitate de a deschide poarta efectiv. Părerea arheologilor este că nu există o poartă propriu-zisă, pentru că atât poarta cât şi nişa sunt săpate în aceeaşi stâncă. Este interesant însă de remarcat că structura seamănă uluitor de mult cu Poarta Soarelui de la Tiwanaku şi din alte cinci situri arheologice astfel încât liniile ce unesc formează o cruce cu centrul la lacul Titicaca. Pe de altă parte, în ultimii 20 de ani rapoartele indică o activitate OZN crescută la toate aceste zone şi în special în regiunea lacului Titicaca. Cele mai multe mărturii descriu sfere albastre luminoase şi obiecte în formă de discuri alb-strălucitoare.Legenda indienilor menţionată anterior se încheie cu o profeţie, şi anume că poarta zeilor se va redeschide cândva, mult mai mare decât este acum, şi va permite zeilor să se reîntoarcă în navele lor solare.





Sursa: Revista Misterelor

Descoperiri in Munti Neamtului

Munţii Neamţului s-au remarcat, secole la rând, prin frumuseţea de neeglat a locurilor şi prin bogăţia tradiţiilor populare. Dincolo de acestea, însă, aceiaşi munţi s-au dovedit, ceva mai recent, a fi încărcaţi de taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat. Descoperirile făcute de un profesor din partea locului, au avut darul să stârnească largi controverse în rândul istoricilor şi să aducă zona în centrul atenţiei, transformând-o într-un ţinut al misterelor de nepătruns. Printre altele, aici au fost găsite tăbliţe din lut, imprimate cu pictograme care ar putea constitui forme ale celor mai vechi screri din lume,  precum şi două ciudate structuri din piatră, una semănănd izbitor cu un OZN, iar cealaltă aducând, la fel de izbitor, cu celebrul Sfinx din Munţii Bucegi.

Tăbliţe scrise, vechi de 7.500 de ani

Dumitru Ioniţă este doctor în istorie, filosofie şi drept internaţional. Locuieşte în comuna nemţeană Farcaşa şi ativează ca profesor de ştiinţe socio-umane, la liceul din Borca. Este autorul a nu mai puţin de 220 de studii şi articole istorice, toate apreciate la nivel naţional şi nu numai. Şi-a dedicat viaţa descoperirii de comori arheologice şi, de-a lugul carierei sale de până acum, a scos la lumină peste 2.000 de piese, inestimabile valoric. În palmaresul descoperirilor sale -unele din ele strânse într-o colecţie personală unicat- sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Ştefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rareş, un pumnal al domnitorului Constantin Brâncoveanu, o halebardă de ceremonial a lui Ioan Vodă cel Viteaz şi harta de la 1590 a cartografului Abraham Ortelius, în care Dacia apare pentru prima oară trecută pe globul pământesc. Pentru activitatea ştiinţifică, arheologică şi publicistică, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară i-a conferit profesorului Ioniţă un „Hrisov al recunoştinţei”, distincţie cu care foarte puţine persoane din România se pot lăuda. În ultima perioadă de timp, profesorul Dumitru Ioniţă şi-a concentrat aria cercetărilor în arealul locurilor sale de baştină, convins fiind că acestea ascund comori istorice care aşteaptă să fie scoase la lumină. Convingerea sa a început să fie conturată în momentul în care, pe raza localităţii Farcaşa, a descoperit o conductă medievală de aducţiune a apei, construită din olane de ceramică, cea mai lungă de acest tip din ţară. Nu după mult timp, în situl arheologic pe care l-a deschis la poalele Masivului ceahlău, în punctul denumit Vadu Rău, profesorul a găsit 120 de tăbliţe din lut ars, incripţionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere, din perioada neolitică. Tăbliţele protoliterate descoperite de profesorul Ioniţă s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 înainte de Hristos şi sunt identice, ca formă şi mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer şi din Insula Paştelui. Deosebirea este însă aceea că tăbliţele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima formă de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel puţin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la poalele Ceahlăului! „Acest lucru dovedeşte, în mod indiscutabil, că primele scrieri din lume au apărut aici, pe plaiurile noastre şi nu în altă parte a globului pământesc”, a afirmat profesorul Ioniţă. El a mai spus că va face toate demersurile pentru a ni se recunoaşte acest lucru pe plan internaţional.

OZN-ul din 90 de plăcuţe din piatră


În acelaşi sit arheologic deschis la Vadu Rău, profesorul Dumitru Ioniţă avea să mai facă o descoperire pe cât de uluitoare, pe atât de misterioasă. La doar un metru şi jumătate sub pământ, el a găsit o ciudată structură din piatră, semănând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul că obiectul, având greutatea de 12 kilograme, înălţimea de 14 centimetri şi circumferinţa de aproape un metru, nu este o creaţie întâmplătoare a naturii, ci -cât se poate de evident- un produs construit în mod inteligent. OZN-ul din Ceahlău este compus din nu mai puţin de 90 de plăcuţe din piatră, îmbinate între ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desăvârşire necunoscut. „Nu este ciment, nici argilă şi nici vreun alt adeziv cunoscut şi folosit de-a lungul istoriei, până azi. Probabil că respectivul liant, de o duritate extremă, nici nu are corespondent pe Terra”, a spus profesorul Ioniţă. La o primă examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime estimativă de cel puţin 2.000 de ani. Cât despre scopul în care a fost construit, părerile sunt, deocamdată, împărţite şi se limitează doar la presupuneri. Unii cred că ciudatul OZN avea rol de obiect de cult, în cadrul diferitor ritualuri religioase. Alţii, adepţi ai teoriei extraterestre, sunt de părere că ciudăţenia este o reproducere, la scară redusă, a unui obiect venit din Cosmos. Adevărul va fi elucidat numai dacă specialiştii vor reuşi să stabilească cu exactitate atât provenienţa şi menirea obiectului descoperit, cât şi compoziţia adezivului necunoscut. Până atunci, totul este sortit să rămână doar la stadiul de mister.

Fratele mai mic al Sfinxului din Bucegi


La puţină vreme după descoperirea OZN-ului din piatră, profesorul Dumitru Ioniţă avea să găsească, în perimetrul aceluiaşi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta era vorba de o structură semănând pregnant cu profilul celebrului Sfinx din Masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme şi (în mod ciudat) cu exact aceeaşi înălţime de 14 centimetri, ca şi OZN-ul descoperit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creaţie produsă în mod conştient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlău este aşezat pe un mic piedestal din piatră, metoda şi materialul de îmbinare rămânând deocamdată, la fel ca şi în cazul OZN-ului, cu desăvârşire necunoscute. Conform primelor concluzii care s-au tras după descoperirea făcută, obiectul ar avea o vechime oarecum egală cu cea a OZN-ului pietrificat, adică de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa iniţială a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemănarea sa izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este însă de natură să întărească o ipoteză care, ani la rând, a rămas doar la stadiul de simplă presupunere: aceea că şi binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, nu a fost modelat de forţele naturii, ci a fost sculptat în mod conştient, cu scopuri încă necunoscute (posibil ca reprezentare a vreunei zeităţi), servind mai apoi drept model pentru unele copii în miniatură, făcute de civilizaţiile existente cu mii de ani în urmă, pe teritoriul ţării noastre. Dumitru Ioniţă este sigur că în România mai există şi alte reproduceri ale Sfinxului, nedescoperite, după cum este încredinţat că în situl arheologic de la poalele Ceahlăului mai sunt încă multe comori arheologice, care aşteaptă să fie scoase la lumină. „Situl de la Vadu Rău, deschis în octombrie 2009, a scos la iveală un sanctuar megalitic ce are corespondent cu cel de la Stonehenge, Anglia. Descoperirile făcute una după alta, în acelaşi perimetru, nu pot fi doar simple coincidenţe. Să nu uităm că Ceahlăul era considerat, cu mii de ani în urmă, munte sfânt şi sălaş al celui mai mare zeu dintre zei, Zamolxis. Poate că civilizaţiile de atunci, umane sau -de ce nu?- extraterestre, ne-au lăsat mesaje pe care noi, acum, trebuie să le descifrăm”, a conchis profesorul Ioniţă.

Ciprian Predescu

marți, 11 ianuarie 2011

Cine este in spatele Facebook! si la ce foloseste Facebook!

 Sunt doar doua lucruri infinite, universul si prostia umana, insa asupra primului aspect nu sunt atat de sigur. - Albert Einstain


Aveţi cont pe Facebook? Iată pe cine îi satisfaceţi!
10 iulie 2010 de admin
Scandalul declanşat recent în SUA datorită violării grave a datelor particulare ale utilizatorilor "Facebook", se întinde: în vreme ce Mark Zuckerberg, "CEO-ul" de numai 25 de ani al "Facebook" îşi cerea scuze pentru aceasta, un IM vechi de 6 ani a ieşit la iveală. În acesta, Zuckerberg-băiatul-genial-şi-afacerist-înnăscut, îşi exprima sentimentele faţă de zecile de mii de utilizatori ai saitului precursor, "The Facebook" , care îi furnizaseră datele lor particulare, pe care el le aduna şi folosea în alte scopuri decât cele declarate, încă de pe atunci:
"Ei doar mi le oferă" scria Zuckerberg pe IM. "Nu ştiu de ce. Au încredere în mine. Tembelii dracului". Fraza folosită pentru a-i descrie pe utilizatorii Facebook era de fapt chiar mai urâtă ( "dumb fucks" ).



Lăsând la o parte aroganţa şi faptul că nimeni nu se gândeşte să îl dea în judecată, adevărul e că atât Facebook, cât şi celelalte saituri de "socializare", nu sunt decât instrumente prin care Mossadul israelian şi alte servicii occidentale, află tot ce vor să afle despre milioane de oameni care în mod naiv îşi oferă numele real, adresa, lista de prieteni, religia, ba chiar şi preferinţele lor culinare, pe tavă!
Cea mai simplă operaţiune de spionaj de anvergură, e una în care victimele ei se auto-raportează. În felul acesta, când serviciile au nevoie de un ţap ispăşitor pentru o operaţiune murdară, doar răsfoiesc Facebook până dau de cei cu profilul cel mai potrivit. Restul este "fait accompli". Unde mai pui că ar fi mai mare păcatul pentru copiii Dvs. să sfârşească prin a sluji ăstora, în orişice chip.
Regula de bază este următoarea: socializarea se face faţă în faţă, nu pe IM sau Hi5. Sunt conştient că prietenii pot fi de departe şi că e necesar şi bine să ţinem legătura cu ei, dar totul trebuie făcut în mod inteligent. Un nume fictiv pentru adresa de e-mail e mai bun decât cel real. Când trimitem e-mail mai multora, nu îi punem pe toţi în câmpul "To", sau "Cc", ci doar pe noi înşine ca şi destinatar. Toţi ceilalţi intră la "Bcc", astfel încât să nu se vadă unii pe alţii şi nici un ochi străin să nu-i ia ca din oală, pentru sofisticatele lor baze de date relaţionale, care stabilesc într-o fracţiune de secundă cine-e-prieten-cu-cine. Dovada e chiar IM-ul lui Zuckerberg de acum 6 ani, pe care tare şi-ar mai fi dorit să nu-l fi scris!
Pe vremuri ştiam sigur că printre cei care-ţi intră în casă (cititori de contoare, poştaşi etc.) sunt unii însărcinaţi să raporteze ce văd mai neobişnuit. Astăzi o facem noi înşine, mai ales prin generaţia adolescenţilor care habar nu au în ce lume trăiesc "dar toţii prietenii mei au cont." Explicaţi-le frumos cum stau lucrurile, apoi desfiintati contul. Veţi fi surprinşi să aflaţi câte lucruri pe care nici Dvs. nu le ştiaţi, le oferă copiii Dvs. în mod voluntar unor străini ca şi Zuckerberg.
PS - celor care au căzut deja in capcana ăstora, le adresez un indemn la speranţă: nimic nu e pierdut, câtă vreme avem minte sa inţelegem ce trebuie inţeles.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Semnele Apocalipsei milioane de pesti si de pasari moarte peste tot in lume inclusiv in Romania

La inceput au fost cele 5.000 de pasari moarte in Arkansas, apoi alte 500 in Suedia. Acum milioane de pesti morti au fost gasiti in Brazilia, Noua Zeelanda,Italia si acum si in Romania.
Odata cu gasirea tot mai multor pesti si pasari moarte in mai multe parti ale globului, cercetatori sau oameni obisnuiti au incercat sa explice bizarele incidente. Teoriile sunt fie logice si lipsite de spectaculozitate, fie semne ale Armaghedonului sau experimente guvernamentale secrete.Oamenii de stiinta au banuit initial ca focurile de artificii ar fi cauzat moartea celor 5.000 de pasari, in Beebe, un mic oras din Arkansas. Insa au fost nevoiti sa reia cercetarile in acest caz dupa ce inca 500 de zburatoare au plonjat spre moarte la 580 de kilometri departare, in Louisiana, luni, si inca cateva zeci in Kentucky.

Misterul se adanceste! Inca cateva sute de pasari si zeci de mii de pesti
Si, daca nu era de ajuns, la 160 de kilometri de Arkansas, aproape 100.000 de pesti au murit sau sunt pe moarte.
Intre timp, in Suedia, investigatorii incearca sa afle ce a dus la moartea a  peste 50 de pasari din orasul Falkoping, situat in sud-estul tarii.Veterinarul Robert ter Horst enumara cateva ipoteze privind moartea pasarilor: vremea rece, dificultati in gasirea hranei si, din nou, "frica de artificii".Si in Brazilia au fost gasite in jur de 100 de tone de pesti morti. Cauza decesului ramane si in acest caz necunoscuta, desi autoritatile vorbesc despre un dezechilibru al mediului inconjurator si poluare, ca principale cauze.In Noua Zeelanda, sute de mii de pesti morti au fost gasiti pe plajele din peninsula Coromandel, multi dintre ei avand ochii lipsa. Autoritatile spun ca decesul s-ar putea datora conditiilor meteo precare.Expertii insista insa ca nu exista nicio legatura intre bizarele incidente. Chiar daca artificiile ar putea fi o posibila cauza a mortii pasarilor din Beebe, aceasta teorie nu explica si moartea celor din Louisiana sau Kentucky, unde o femeie s-a trezit cu zeci de pasari moarte in curte. In prezent, biologii fac teste pentru a determina o posibila cauza a decesului inaripatelor.Cat despre cei aproape 100.000 de pesti care au murit in raul Arkansas, la 160 de kilometri de Beebe, acestia nu au nicio legatura cu moartea pasarilor, spun autoritatile.Specialiştii spun că cei aproape 8.000 de porumbei morţi la Faenza, Italia  s-ar fi asfixiat în zbor. Nu au găsit deocamdată motivul, dar spun că cel mai probabil s-a întâmplat din cauze naturale. O explicaţie primită cu neîncredere de cetăţeni, după ce presa din toată lumea a relatat situaţii similare în care mii de păsări sau peşti au murit în condiţii suspecte.
Concluziile le trageti voi!
Link-uri reportaje:
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/66802/Ploaie-de-pasari-moarte-in-Suedia/
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67031/Ploaie-de-pasari-moarte-si-la-Constanta/
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/66906/Milioane-de-pesti-morti-in-Brazilia/

Noi profetii despre Romania "ROMÂNIA= ARMONIA= OM ÎN RAI "



Parintele Arsenie Papacioc 

Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate. La mulţi le-am zis: - Nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foamea. Să vă pregătiţi pentru martiraj. Rugăciunea Tatăl nostru „Şi nu ne duce pe noi în ispită” se referă la lepădările de Dumnezeu. Acesta este testamentul pe care trebuie să-l urmăm noi. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur. Acolo unde nu eşti cioplit, eşti necioplit”. Varianta corecta a rugaciuni  Tatal Nostru o gasiti in sectiunea rugaciuni.


Agathanghel, traitor la 1273 in insula Rhodos

Intr-o vreme a circulat aceasta profetie despre Romania, intr-o carte, editie restransa, dar adunata repede de o mana nevazuta, chiar si din colectiile particulare, pentru a nu se citi ceea ce Dumnezeu ii va da Romaniei.

„În vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe”.
 
Fraţilor, noi suntem obiectul acestei minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a proorociei, care continuă: „Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor”, si aici noi ne-am cutremurat. Iată deci misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi. Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început. Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege, rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii, de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă, servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce împotriva ta. Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.Să aducem neamul la Biserică! Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”




Parintele Iustin Parvu



Să ne întipărim în inimă şi cuvintele Duhovnicului Neamului, Părintele Justin Parvu: „Ţara Românească este o ţară sfinţită, cu un popor sfinţit. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!” 

Se inverseaza polii magnetici ai Terrei! Un aeroport isi modifica pista

Aeroportul International Tampa, din Florida, Statele Unite ale Americii, a decis sa isi modifice orientarea pistei ca sa evite o catastrofa. Asta dupa ce specialistii au constatat ca polul nord magnetic al Pamantului s-a deplasat mult spre Rusia. Stiati ca polul nord magnetic al Pamantului se deplaseaza cu o viteza de 64 de kilometri intr-un an de zile? Asta ar putea avea efecte catastrofale pentru pasagerii companiilor aeriene. 

Aeroportul International Tampa, din Florida, SUA, este primul care ia masuri si a decis sa inchida portile, timp de doua saptamani, de pe 31 decembrie 2010 pana pe 13 ianuarie 2011, pentru a modifica orientarea pistelor de aterizare/decolare, potrivit Tampa Bay. Nu sunt schimbari majore, dar pistele trebuie ajustate, renumerotate si remasurate in sistemele electronice, ca sa corespunda cu cerintele organismelor internationale din domeniul aviatiei, legate de inversarea polilor magnetici ai Pamantului. 
Efectele inversarii polului nord, cu polul sud, pentru aviatie.
Atunci cand un avion primeste coordonatele de zbor si mai ales cele de aterizare, le primeste in functie de ce indica busola. Daca, insa, Nordul busolei se deplaseaza cu cateva zecimi de grad in fiecare an, atunci exista pericolul ca in conditii de vizibilitate redusa, avionul sa aterizeze pe langa pista. 

Cu ce ne afecteaza schimbarea polilor magnetici?
Odata cu inversarea polilor magnetici ai Pamantului, anotimpurile si toate ciclurile naturale care depind de pozitia planetei fata de Soare sufera schimbari semnificative. In telecomunicatii, transmisii radio si aviatie va fi haos.Animalele care migreaza vor fi bulversate si nu vor mai putea sa se orienteze. Cea mai importanta schimbare pentru om va fi cea a climei pentru ca zonele fertile s-ar putea desertiza in urmatorii ani, iar nivelul oceanului va creste. Pe de alta parte, odata cu acest pericol, ne mai pandeste unul. Fizicienii spun ca, ipotetic, in momentul inversarii polilor magnetici, scutul magnetic din jurul Pamantului dispare pentru o perioada de timp. Asta inseamna ca suntem “dezveliti” in fata radiatiilor cosmice.
Semne ale inversarii polilor magnetici
Satelitul danez Oersted a identificat un loc de flux magnetic, la cativa kilometri sub punctul sudic extrem al continentului african. Acolo busola se roteste brusc cu 180 de grade si arata Nordul spre Sud. Peter Olson, profesor la Universitatea Harvard, sustine ca inversarea este inevitabila. Campul magnetic al planetei este rezultatul procesului de frecare intre straturile nucleului sau. Alaska se pare ca avea o clima tropicala acum cateva mii de ani, sustine paleobotanistul Jack Wolfe care pune acest lucru pe seama axei de rotatie a Terrei, care nu era atat de inclinata fata de Soare. Gauthier Hulot, de la institutul de Fizica a Pamantului, de la Paris, afirma ca in zona Atlanticului de Sud, campul magnetic este cu 30% mai slab decat pe restul Planetei. Robert Ballard, explorator si biolog marin, vorbeste despre realinierea particulelor de fier dintr-o zona din Austalia, confirmand ca aproximativ cu 30.000 de ani in urma campul magnetic de acolo era orientat spre sud.
Sursa : stirileprotv.ro 

vineri, 7 ianuarie 2011

Bill Gates spune ca vaccinurile pot ajuta la reducerea populatiei lumii

Aceasta declaratie a venit din partea lui Bill Gates fara urma de ezitare, fara a se balbai sau a da vreun semn ca face o gresala de exprimare. Se pare ca a fost o parte deliberata si calculata dintr-o prezentare bine dezvoltata si coerenta. Deci, ce inseamna urmatoarea afirmatie a lui Bill Gates "daca facem o treaba foarte buna cu noile vaccinuri, cu serviciile medicale, cu serviciile de sanatate reproductiva, am putea, cel mai probabil, sa reducem aceste numere cu 10 sau 15%? " In mod evident, aceasta afirmatie implica faptul ca vaccinurile sunt o metodă de reducere a populaţiei. La fel si "serviciile de ingrijire a sanatatii", despre care toti cititorii NaturalNews deja stiu ca sunt, de fapt "servicii de perpetuare a bolilor" si aduc mai multe prejudicii decat ajuta oamenii.
 Link conferinta: http://www.ted.com/talks/view/id/767 

America rămâne fără bani în două luni


Secretarul Trezoreriei americane Timothy Geithner avertizează într-o scrisoare către Harry Reid, liderul majorităţii din Senat,  că Statele Unite vor rămâne fără bani la sfârşitul lunii martie a acestui an.
Scrisoarea secretarului Trezoreriei vine ca un răspuns la solicitarea liderului majorităţii din Senat despre când va fi atinsă limita datoriei publice şi evaluarea unei situaţii în care Statele Unite ar intra în default.
Timothy Geithner cere ridicarea plafonului de îndatorare la 14.290 miliarde de dolari, de la 13.950 miliarde cât este în acest moment. Trezoreria americană estimează că datoria publică americană va ajunge la limita actuală între 31 martie 2011 şi 16 mai 2011, în funcţie de evoluţia economiei. Decizia Congresului american ar trebui să vină până la  sfârşitul primului trimestru al anului.
“Dacă plafonul maxim de îndatorare nu va fi ridicat, Statele Unite vor intra în default, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, iar consecinţele asupra economiei americane ar fi dezastruoase. Milioane de americani şi-ar pierde locul de muncă, iar efectele se vor şimţi pe parcursul mai multor decenii”, avertizează secertarul Trezoreriei în scrisoarea către senatorul american.
Sursa : money.ro

miercuri, 5 ianuarie 2011

Pila lui Karpen un perpetuum mobile

Nicolae Vasilescu Karpen s-a nascut la 22 decembrie 1870 la Craiova si a decedat la 2 martie 1964 la Bucuresti lasand o vasta opera stiintifica.
A fost un renumit om de stiinta, fizician, inginer si inventator roman, lucrand in domeniul elasticitatii, termodinamicii, ingineriei civile, electrochimiei si telefoniei la distanta. Nicolae Vasilescu Karpen a fost si membru titular al Academiei Romane.
Printre cele mai mari realizari ale sale se enumera telefonia prin cablu la mare distanta. In anul 1909 a propus Academiei de Stiinte a Frantei – pentru prima data in lume – folosirea curentilor purtatori de inalta frecventa pentru telefonie la mare distanta. Brusc, capitala stiintei mondiale a luat in seama ingineria romaneasca. Dar probabil inventia prin care este mai cunoscut reprezinta “pila lui Karpen”, sau “pila K” care functioneaza folosind exclusiv caldura mediului ambiant.
Pila electrica se afla astazi la Muzeul National Tehnic “Dimitrie Leonida” si functioneaza fara intrerupere de 56 de ani.
Nicolae Vasilescu a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit, inca inainte de primul razboi mondial. A primit brevetul in anul 1922. Lucrarea sa teoretica se refera la dimensiunile pe care trebuie sa le aiba aparatul si materialele din care trebuie construit. Vasilescu-Karpen sustine in aceasta lucrare ca pila inventata de el va furniza energie electrica la nesfarsit.
Dupa ce teoria a fost scrisa, s-a apucat de lucru. Vasilescu Karpen dorea sa demonstreze printr-un prototip ca tot ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost finalizat in 1950.

Mecanismul de functionare

Vasilescu-Karpen a realizat doua pile electrice legate in serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta la randul sau, misca o paleta conectata la un comutator. La fiecare jumatate de rotatie, paleta deschidea circuitul, iar la a doua jumatate de rotatie il inchidea. Timpul de rotatie era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul era deschis. Motorul si paletele aveau drept scop demonstrarea faptului ca pilele furnizeaza energie electrica.
Pilele electrice sunt stramosul bateriilor de azi si nu pot functiona mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodeaza, iar inlocuirea lui inseamna… o pila electrica noua. Pila Karpen, care exista intr-un seif in Muzeul Tehnicii din Bucuresti functioneaza si astazi, la 60 de ani de la construire.

Controverse

Vasilescu-Karpen dorea sa demonstreze ca se poate realiza o pila care sa furnizeze energie electrica la nesfarsit.
Insa oamenii de stiinta sustin ca nu poate exista un perpetuum mobile, mai exact, pila lui Karpen incalca cel de-al doilea principiu al termodinamicii si mai ales teoria lui W. Thomson care spune ca este imposibil ca o masinarie sa functioneze la infinit alimentandu-se singura.
Principiul al doilea al termodinamicii precizeaza conditiile in care are loc transformarea energiei termice in energie mecanica, referindu-se la caracterul calitativ si nu la cantitatile de energie schimbate. Acest principiu este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform caruia transformarile spontane de energie se realizeaza de la potentialul mai inalt spre cel mai scazut.
Insa pila lui Karpen nu este una obisnuita. Folosirea electrozilor din metale nobile a crescut timpul de functionare datorita eliminarii efectelor parazite ale reactiilor chimice care ar fi aparut in cazul utilizarii altor metale. In timp ce anumiti critici sustin ca incalca cel de-al doilea principiu al termodinamicii, altii afirma ca in realitate, pila nu contravine acestui principiu si nici principiului zero in formularea generalizata. Datorita materialelor din care este realizat este posibil ca durata de viata sa creasca considerabil, insa si costul realizarii este pe masura.
Exista si sustinatori care spun ca Vasilescu-Karpen nu a construit un perpetuum mobile, ci doar o pila care foloseste ca sursa de energie temperatura mediului ambiant. Pila lui Karpen ramane destul de controversata.
Alexandru Mironov relata in revista Stiinta si Tehnica ca dispozitivul avea “un electrod de aur, un altul de aur platinat, inchisi in doi cilindri de sticla, muiati in acid sulfuric pur si un mic motoras electric (de fapt, un fel de osciloscop) care imi arata ca pila functioneaza. Functiona atunci, deja, de 31-32 de ani, si, cu cilindrii de sticla umpluti cu H2SO4, va functiona in vecii vecilor. Iata ce mister avem noi langa parcul Libertatii, lasat mostenire de un oltean extraordinar, inginerul-fizician Nicolae Vasilescu-Karpen”.
Autor: Marius, www.descopera.org

Asculta Radio GAIA - VOCEA PLANETEI

Text Widget

Daca ati trait un fenomen iesit din comun si detineti dovezi filmate sau fotografii in acesta privinta le puteti trimite pe adresa de mail de mai jos, iar noi le vom posta pe blog pe cele mai interesante. Va multumim
Contact : calealuminii@gmail.com

Definition List

Despre Merkabah